MULȚUMESC, ROMÂNIA!
Îți iubești părinții nu pentru că ar deține nu știu ce bogății materiale sau că au construit nu știu ce palate. Nu.
Îți iubești părinții pentru că ți-au dat viață. Pentru că te-au crescut și din puținul lor ți-au dat tot ce este mai bun, iar atunci când nu au avut de unde au făcut tot posibiulul și au găsit resurse ca tu să crești frumos și să te dezvolți armonios.
O abordare asemenătoare o am (și ar trebui să o aibă și alți români basarabeni) față de România și față contribuabilul român. Începând cu toamna lui 1990 statul român oferă anual burse pentru tinerii originari din Republica Moldova pentru a putea să studieze în România, pentru a putea să aiba parte de studii temeinice și o formare profesională care să le asigure o carieră de succes, iar în ultimii ani statul român a investit sume consistente în reparația grădinițelor și a școlilor din Republica Moldova.
Din 2009 statul român a simplificat procedura de redobândire a cetățeniei române. Această modificare a legislației a permis a unui număr foarte mare de basarabeni (aproximativ 1 milion) să aibă posibilitate să se bucure de dreptul la liberă circulație în UE, să aibă acces pe piața muncii Uniunii Europene sau să beneficieze de alocații pentru creșterea copilului.
În realitate însă ce avem? foarte mulți basarabeni care în mod constant înjură tot ce este românesc în timp ce au pașaport românesc și s-au bucurat de beneficiile enumerate mai sus.
Nu vă cere nimeni să adresați elogii 24 din 24, dar să fiți recunoscători și să spuneți un simplu mulțumesc nu vă interzice nimeni sau măcar să dați dovadă de un minim de bun simț și să încetați în a mai arunca cu noroaie în tot ce este românesc.
Am venit la studii în România în toamna lui 2005. După mai bine de 17 ani – timp în care am învățat la liceu (Bacău), Facultatea de Drept (Galați) și cele două masterate (unul în științe penale și celălalt în geopolitică – primul la taxă, al doilea la buget) – pot spune cu sinceritate și profundă recunoștință: MULȚUMESC, ROMÂNIA!
Fără tine nu aș fi cel care sunt astăzi.
Mihai Crețu 
A republicat asta pe Maluri de Prut și a comentat:
Îți iubești părinții nu pentru că ar deține nu știu ce bogății materiale sau că au construit nu știu ce palate. Nu.
Îți iubești părinții pentru că ți-au dat viață. Pentru că te-au crescut și din puținul lor ți-au dat tot ce este mai bun, iar atunci când nu au avut de unde au făcut tot posibiulul și au găsit resurse ca tu să crești frumos și să te dezvolți armonios.
ApreciazăApreciază